Weekend-ul trecut a fost Gala SuperBlog 2019, motiv pentru care săptămâna aceasta mi-am propus să scriu și public articolul final.

Cei care sunt pe aici de mai mult timp știu că pe la început am scris câteva texte cu care am participat la un concurs organizat de Radio Guerrilla. Totuși, acele texte nu au fost scrise în calitate de blogger și nici nu le-am publicat pe toate pe site. Acum mai bine de două luni lucrurile s-au schimbat și – după cum bine s-a văzut – m-am înscris la SuperBlog, de data aceasta cu tot cu blogul. Am făcut asta pentru că simțeam nevoia să primesc un feedback de la oameni care nu mă cunosc și care nu au ales ei să citească blogul meu în mod uzual, dar și pentru că am dorit să testez niște limite ale mele. Articolul de față este despre această experiență.

Care au fost obiectivele mele

Primul și cel mai important obiectiv a fost să particip la toate probele. Să scriu un articol la fiecare două zile era o provocare în sine. Să scriu despre subiecte atât de diverse era o provocare și mai mare. Am zis însă că sigur voi reuși și doar timpul ar fi putut să îmi pună piedici.

Al doilea obiectiv a fost să scriu zilnic, alternând articolele pentru SuperBlog cu articolele mele clasice. Doream să fac asta pentru a nu mă pierde pe mine, dar și pentru a nu pierde cumva cititorii mei. Așa puțini cum sunt, sunt importanți și mi-am amintit că, în general, pare că oamenii au o oarecare aversiune față de reclame. SuperBlog înseamnă, în primul rând, scriere creativă, dar apoi articolele au multe în comun cu advertorialele. Diferențele sunt notabile pentru că aici nu câștigi în funcție de câte click-uri au dat cititorii pe link-urile din articol, sau în funcție de cât de tare ai lăudat un sponsor/produs și, mai ales, nu câștigi în procente. Cu mici excepții- din 28 de sponsori, au fost 2 care au oferit câte un premiu tuturor participanților la proba lor – există un câștigător, maxim trei. Premiile se acordă ținând cont de un barem; se notează, spre exemplu, respectarea unor cerințe tehnice, dar și creativitatea/ originalitatea, modul în care a fost scris articolul etc.

Totuși, articolele seamănă destul de mult cu advertorialele chiar dacă, în fapt, nu sunt plătite, motiv pentru care îmi era teamă că cititorii mei s-ar putea plictisi/sătura, mai ales că la început nu scrisesem nimic despre durata concursului sau cum se va desfășura el. Profit de această ocazie pentru a vă mulțumi pentru faptul că mi-ați rămas alături, chiar dacă am reușit să îmi îndeplinesc doar primul obiectiv, iar pe al doilea doar parțial, la început

Cum am scris

Am scris în proporție de 80% de pe telefon, fapt care a reprezentat un dezavantaj, lucru observat și în punctajele obținute. De ce spun asta? În primul rând pentru că prefer scrisul clasic și mă simt mult mai confortabil și, implicit, scriu mai bine astfel. Cand scrii cu pixul pe o foaie dacă ai ceva cunoștințe de limba română nu prea ai cum să faci greșeli. Altfel stau lucrurile atunci când folosești o tastatură. Pe telefon e și mai rău. Eu, spre exemplu, am activat pe telefon textul predictiv pentru simplul motiv că prefer să scriu cu diacritice și nu am găsit o metodă mai bună să fac asta – posibil să existe, dar nu o cunosc eu. Oricine a scris măcar o dată astfel, chiar și doar mesaje, știe că asta implică niște riscuri – poți scrie adevărate prostii care să nu aibă nici cea mai mică legătură cu mesajul pe care ai dorit să îl transmiți. Totuși, în ciuda acestor dezavantaje, dacă nu avem un smartphone, mi-ar fi fost imposibil să duc acest concurs, deci tot e bine.

Am scris pe scaunul din holul grădiniței, am scris la masă, la duș -nu întrebați, nu am telefon rezistent la apă- în taxi, sau autobuz, când așteptam la orice fel de coadă, când puneam copiii la somn, dimineața devreme și, mai ales, noaptea. Am scris articolele pe bucăți; puține au fost cele pe care am reușit să le scriu cap-coadă pe laptop, într-o singură etapă – din nou, s-a văzut diferența la note. Am mai scris, uneori, pe nerăsuflate, pentru a nu îmi pierde ideea, și apoi am lucrat pe articol, completându-l și corectându-l. Practic, am scris în fiecare clipă în care am putut. Când am pornit pe acest drum se presupunea că voi avea și ceva timp liber ca să mă ocup de articole. Nu l-am mai avut, dar nu am dorit să mă dau bătută.

Am scris entuziasmată, dar și tristă, uneori chiar furioasă. Am pierdut vreo trei articole integral, după ce le-am scris, iar unul după ce l-am publicat – din fericire, înainte să îl înscriu în concurs. Nu mă întrebați cum – m-am lovit de niște probleme tehnice pe care, la cât de puține lucruri știu în acest domeniu, nici nu aș avea cuvintele potrivite să le explic.

Am scris în felul meu, fără să fac nici cel mai mic efort pentru a scrie altfel. Nu m-am înscris în concurs ca să castig premii, ci ca să mă văd pe mine cu alți ochi. Asta excludea din start să încerc să scriu într-un fel anume.

Nu am pretins că am folosit produse pe care nu le-am folosit și nu am scris de bine despre produse care nu mi-au plăcut, sau pe care nu le cunoșteam suficient. Cu mici excepții – pe care le-am precizat – nu am imaginat povești, ci am scris din perspectiva mea, pe baza experiențelor mele și pornind de la părerea pe care mi-am făcut-o despre un produs sau altul, sau despre tema articolului. Nu sunt un influencer – nici nu visez la asta acum – , dar odată ajuns în mediul online ai, din punctul meu de vedere, și o responsabilitate, indiferent de numărul cititorilor. Să presupunem că un blogger scrie la un moment dat numai de bine despre un produs nu foarte bun și un alt om citește articolul și- nu dezbatem de ce – alege să îl creadă. Ce iese de aici e previzibil.

Ce mi-a placut

Mi-au placut diversitatea, suspansul, adrenalina și toate lucrurile care vin, în general, la pachet cu un concurs frumos.

Mi-a placut faptul că am învățat multe, inclusiv despre mine, dar și faptul că am descoperit mulți oameni minunați.

Ce a fost cel mai greu

Au fost vreo doi sponsori cu care nu am rezonat deloc și în care nu am crezut. E foarte greu să scrii despre un lucru în care nu crezi; în acele momente am fost tentată să mă opresc. M-am mobilizat, până la urmă. Am scris într-un fel în care – cred eu – nici nu i-am lăudat, nici nu le-am făcut rău – până la urmă parerile sunt subiective, iar eu înțeleg și accept asta. În general, am scris pornind de la tema articolului și nu pornind de la sponsori. Dacă am crezut într-o idee, pur și simplu am scris despre asta.

Au fost câteva domenii despre care nu știam nimic și, din cauza timpului, documentarea a fost, în general, superficială. E și mai greu să scrii despre ceva pentru care nu ai suficiente cuvinte în vocabular. Mi-a iesit destul de bine. Fix la un astfel de articol imposibil am luat cea mai mare notă.

Să scriu patru articole despre haine a fost o adevărată provocare. Nu mai zic de ce. M-am plâns destul, când le-am scris.

Momentul acela în care am scris și am înscris un articol în concurs în fix ultima clipă a fost și el teribil. Mi-am zis atunci că nu mai fac asta. Ori scriu cu minim o zi înainte, ori deloc.

Oboseala a fost cruntă, dar și lupta cu propriile mele idei și, după testarea limitelor, acceptarea lor Spre exemplu, când citeam o temă, îmi veneau în minte tot felul de variante în care aș putea să o abordez și ardeam de nerăbdare să scriu totul atunci. Rareori am reușit să fac asta. În cele mai multe cazuri a fost nevoie să aștept până seara pentru că… copiii.

Ce am câștigat din această experiență

În primul rând, am învățat o mulțime de lucruri noi. De unele poate că nu aveam neapărat nevoie acum, dar nu se știe niciodată.

Am descoperit câteva produse/servicii care mi-au plăcut mult și pe care le voi ține minte. Unele au legătură cu copiii. Ziua în care am descoperit câteva activități pentru ei a fost cea mai fericită zi a mea din timpul concursului.

Am învățat câteva lucruri utile despre partea de blogging, care, cu siguranță mă vor ajuta.

Am aflat de la mai mulți oameni diferiți că scriu bine.

Am mai învățat câte ceva despre oameni. Deși timpul nu mi-a permis să îi citesc prea mult pe ceilalți concurenți, sau să fiu un membru activ pe grupul din care fac parte acum, SuperBlog rămâne o experiență prețioasă și din acest punct de vedere.

Am descoperit bucuria de a a ajunge la capătul unui drum nu chiar ușor. SuperBlog presupune un efort susținut. Am fost, de câteva ori, tentată să renunț. Mi-am amintit că, dacă nu arde, eu, în general, renunț și mi-am propus să nu fac asta acum. Am reușit!

Am primit două premii pentru participarea la două probe si premii pentru faptul că mă numar printre finaliști, oferite de Sano și Farmec. Cel mai important însă, am câștigat o diplomă care îmi oferă răspunsul la întrebarea din titlu. Răspunsul e nu. Nu sunt un blogger. Sunt un SuperBlogger (!), ceea ce e foarte tare, pentru că acum trei luni sigur nu m-aș fi recomandat nimanui ca blogger. Credeam că doar scriu și eu așa, ce-mi trece prin cap, din când în când și cam atât.

Le mulțumesc cu această ocazie inițiatorilor acestui proiect, Claudia și Albert, dar și tuturor celorlalți participanți, indiferent că sunt sponsori sau concurenți. Cu toții fac posibilă existența SuperBlog, iar experiența aceasta a fost una destul de importantă pentru mine. Poate o voi repeta. Am observat că dă dependență, dar vom vedea în viitor ce o să fie.

Voi lăsa mai jos link-uri către cele mai apreciate articole, dar înainte mai vreau să spun că cea mai importantă concluzie e aceea că nu e deloc ușor să fii blogger. Este însă frumos.

Top articole cu cel mai mare punctaj:

Aventuri în traficul din București- cu ce duci copiii la grădiniță – 97 de puncte

Cum alegi cadoul perfect – 96 de puncte

Look de ducesă pentru o seară normală – 96 de puncte

(Re)conectare la munte/Prima vacanță cu bebe – 96 de puncte

Când noaptea a devenit zi – 96 puncte

Vitamina C cu gust amar – 96 puncte

A fost odată o casă – 96 de puncte