„Eu sunt Maria!”

Are fetița mea o vorbă. Uneori, când cineva spune ceva despre ea – de cele mai multe ori un lucru bun, de exemplu, că e frumoasă – se uită foarte serioasă la acel om și spune apăsat ” Eu nu sunt frumoasă! Eu sunt Maria!” De cele mai multe ori provoacă zambete sau uimire; oricum…

Ce facem când copilul lovește?

Acum vreo două săptămâni am cunoscut o bunică, în parc. Era o femeie simplă, de la țară, foarte comunicativă și caldă, venită la copii si nepoțel, pentru o perioada de 2-3 săptămâni. Mi-a câștigat simpatia aproape instant și respectul, imediat după asta. Un respect aparte. Nu știu mare lucru despre femeia aceasta, dar în –…

Uneori, e mai înțelept să renunți

Tatăl meu obișnuia să îmi spună o poveste despre o fată pe care o cunoștea el și care și-a dorit tare mult să devină medic. Atât de mult, încât deși a picat examenul în repetate rânduri, până la urmă a reușit. Nu-mi amintesc exact de câte ori a picat, dar știu sigur că era un…

Să privim lumea prin alți ochi

În povestile vechi, sau în basme, regăsim adesea o idee. Din proprie inițiativă, sau pentru că soarta îl aduce într-o așa situație, un împărat/ conducător ajunge să trăiască printre supușii săi și asta îi schimbă total perspectiva asupra vieții. De foarte multe ori, personajul nu e prezentat cu blândețe și experiența e un fel de…

„Mi-aș dori să-l fi ținut mai mult în brațe…”

Spuneam cândva că n-aș schimba nimic din ce am trăit. Asta pentru că am reușit să înțeleg – aproape – fiecare experiență, fie ea bună sau rea, și să găsesc un sens în tot. Găsind un sens am reușit să accept că nu se putea altfel; că deși uneori a durut tare, dacă aș elimina…

„Parinti toxici”

Citesc o carte care se prezintă a fi scrisă pentru o anumită categorie de oameni – cei care au fost răniți într-un fel sau altul – nu neapărat fizic – de către un părinte, în vremea când erau copii. Cartea se numește Părinți toxici și în prima din cele două părți pe care le cuprinde…

Copiii sunt mai inteligenți decât noi

Copiii au curajul de a spune ce gândesc și ce simt în orice situație. Nu se ascund, nu joacă teatru. Cand ceva le place, ei spun; când nu le place, la fel. Ei pot să râdă sau să plângă în hohote, fără să observe măcar că zeci de ochi îi privesc dezaprobator. Ei au curajul…

Aerul

De două zile mă simt tare rău și ciudat. Starea mea îmi amintește de felul în care mă simțeam pe vremea cand nu aveam copii și, în noaptea dintre ani,mă prindea dimineața trează. Îmi reveneam însă repede, căci dormeam apoi aproape toată ziua. Acum însă dorm toată noaptea, iar ieri am dormit și la prânz….

Să fim mai puternici râzând

Parcul răsuna de hohotele de râs ale băiețelului meu, mult mai mic pe vremea aceea. Se juca cu prietena mea, un joc inventat de ei, care îi plăcea maxim. El era în leagăn, ea statea în fața lui și îl dădea tare. Când leagănul venea spre ea, băiețelul întindea piciorușele, iar prietena mea se dădea…