Eu nu sunt, sau nu mă consider a fi o persoană cu prea multă răbdare. Sunt mai degrabă impulsivă și nerăbdătoare. Sau, poate, nu știu prea bine ce e răbdarea, având în vedere faptul că destul de mulți oameni spun despre mine fix invers. Știu, însă, că, mai ales în prezent, e nevoie mai mult…

Am întârziat, pentru a doua oară – deși doar câteva ore 🙂 – dar de data asta nu am uitat, ci am fost în parc. Da, sună într-un anume fel treaba asta, deoarece, pentru mulți, parcul nu mai e ce era înainte, iar pentru noi a fost prima dată după nici nu mai știu cât…

Încă îmi amintesc razele de soare în întuneric. Niște raze care, chiar dacă răspândeau lumină, mai tare mă orbeau. Totul a durat câteva secunde, dar a părut o eternitate. Eram la țară. Eram destul de mică și mă jucam într-un fel de dulap pe care-l construia bunicul meu. Îmi plăcea mult să stau înăuntrul lui….

Zilele trecute s-a desprins o poliță de pe perete. A căzut fix peste mine, cu tot cu câteva obiecte, destul de grele, care se aflau pe ea. N-am pățit nimic grav, doar s-a agravat ușor o durere pe care o aveam deja, dar sunt întreagă. Treaba asta mi-a amintit și de povestea cu drobul de…

Vă amintiți cum era atunci când mergeați la bancă? Unii poate ați mers și în ultimul timp. Există în toate băncile – sau cel puțin în toate în care am intrat eu – o linie desenată pe jos, alături de un afiș pe care scrie mare – RESPECTAȚI LIMITA DE DISCREȚIE. Dacă vă amintiți asta,…

Atunci când lumea s-a oprit, internetul a explodat. Era deja o a doua lume acolo, una – prea – mare și foarte complexă, dar dintr-o dată s-a făcut și mai mare. Cei care înainte erau activi online, au devenit și mai activi și, pe lângă ei, au apărut și oameni noi. Din ce în ce…

În urmă cu câteva săptămâni era o rușine să cumperi mai mult de o bucată dintr-un produs. Se considera că faci provizii și ești paranoic. Știu bine, pentru că și mie mi-a fost rușine. Deși proviziile fac parte din viața mea, cam de când au apărut copiii și nu-mi permit să merg la cumpărături oricând…

Proiectul meu e departe tare de ceea ce mi-am dorit să fie atunci când l-am început. Atât de departe e el și atât de obosită sunt eu, încât nici nu-mi mai amintesc exact ce am scris în primul articol. Oare cât din tot ce voiam să fac am împărtășit aici, atunci? Nu știu, dar știu…