Ema spune Noapte bună este o carte pentru copii micuți, chiar bebeluși. E foarte foarte frumoasă și liniștitoare, este complet cartonată, iar ilustrațiile Laviniei Trifan sunt minunate.

Deși e prezentată ca fiind o carte pentru dezvoltarea abilităților sociale, Amadeus doarme la bunici poate fi și o carte foarte utilă pentru crearea unei rutine de somn. E simplă, complet cartonată și se potrivește de minune celor mai mici copilași.

Nu mi–e somn! este o carte absolut superbă de la Editura Cartemma și e preferata mea pentru că e și amuzantă, ne învață pe noi, părinții, să fim mai toleranți și pe copii să vadă lucrurile și din perspectiva noastră. Desigur, ilustrațiile sunt superbe, iar cartea e potrivită chiar și pentru cei mai mici copilași.

Micuța mea stea este, iarăși, o carte cu imagini foarte frumoase, mai mult imagini decât text. Ele ne arată cum dorm diferite animale alături de puii lor.

Prima vară a lui Vulpișor nu este neapărat o carte pentru/despre somn, dar cuprinde mai multe povești liniștitoare, iar unele, cum e, de exemplu, Îmbrățișează-mă, invită în mod eficient la o călătorie în lumea viselor

Prima iarnă a lui Vulpișor este la fel ca cea cu vara. În aceasta ies în evidență Prima iarnă a lui Vulpișor, povestea care dă titlul cărții, și Seara la fermă, o poveste tare drăguță în care copiii numără animalele și le ajută să meargă la somn.

Iepurașul care voia să adoarmă e un fel de carte somnifer și își propune să adoarmă copilul chiar înainte de final. Nu sunt neapărat fan al acestei idei,dar putem învața foarte multe din această carte, cum ar fi, spre exemplu, modul în care să vorbim cu cei mici înainte de somn. Am scris mai multe despre ea aici.

Țara de dincolo de gânduri e o carte deosebită cu o poveste absolut superbă și ilustrații minunate. Este, din punctul meu de vedere, o carte care ar fi frumos să se afle în toate casele cu copii și o poveste pe care fiecare copil ar merita să o trăiască măcar o dată.

Good Night Mermaids este în engleză, dar are foarte puțin text și ilustrații foarte frumoase. Copiii mei o adoră și le strălucesc ochișorii de fiecare dată când își amintesc de ea.

Llama Llama 2 in 1 este o dubla carte, tot în engleză și tot la fel de frumoasă ca în română. Chiar dacă eu n-am reușit cea mai bună traducere ( cărțile cu Lama Lama sunt în versuri) ilustrațiile aproape că nici nu au nevoie de cuvinte și sunt bune de fotocopiat și asezat în casă, la vederea copilului, deoarece prezintă perfect rutina ideală.

Dar Motan visează este, din punctul meu de vedere, cea mai bună carte de adormit copiii, în special copiii mai măricei (cam peste 4 ani). Am scris mai multe despre ea aici.

Tatăl meu e… cuprinde multă fantezie și nu e chiar o carte despre somn, dar se termină cu somn, motiv pentru care mie mi se pare că locul ei este în această listă. Are foarte puține cuvinte și lasă mult loc pentru a ne scrie propriile povești pornind de la ilustrațiile bogate.

Fram în lume emoțiilor și întunericului este mai mult decât o carte; este un adevărat aliat al părintelui, cuprinzând pe lângă povestea propriu-zisă, multe sfaturi utile pentru părinți. Am amintit aici despre cărțile cu Fram.

Secretul Norișorului Roz este, așa cum se vede și pe copertă, a doua parte a poveștii. Am preferat să o prezint pe această deoarece pe prima o avem doar într-un volum cu mai multe povești. Ea există, însă, și în varianta cu multe ilustrații și este foarte foarte frumoasă, la fel ca toate poveștile Cristinei Donovici. Puteți citi mai multe despre cei doi aici.

Fantominus este, din nou, o carte utilă pentru copiii cărora le e teamă și este tare drăguță. Pe noi ne-a ținut ocupați multă vreme și mă îndoiesc profund de faptul că va fi vreodată uitată.

Ce se-aude Șoricelule? este o alta carte despre fricile care apar înainte de somn, în întuneric. Explică într-un mod foarte profund și, deopotrivă, amuzant, cum lucruri care, aparent, par tare înfricoșătoare sunt, de fapt, inofensive. E, de asemenea, una dintre preferatele copiilor mei. Am mai scris despre ea aici.

Pânza de Bufnita este un ajutor pentru somn atunci când cei mici se confruntă cu frica. E amuzantă, cu ilustrații foarte frumoase și tare tare interesantă și captivantă. Pe scurt, Bufnita nu poate dormi pentru că îi e frică, dar cu puțin (sau mai mult ) ajutor va găsi o soluție genială. 🙂

Mog în întuneric este o carte care i-a ajutat mult pe copiii mei să înțeleagă diferența dintre vis și realitate, dar și să depășească multe frici. Am citit-o și recitit-o de nenumărate ori și încă e la loc de cinste în casa și în biblioteca noastră ca, de altfel, toate cărțile cu Mog, despre care puteți citi mai multe aici.

Lama Lama în pijama e minunată și, așa cum scriam în acest articol, îmi pare rău doar că nu am descoperit-o mai devreme. E utilă pentru multe situații, somnul fiind doar una dintre ele; descrie într-un mod desăvârșit cam ce simt copiii când mama pleacă de lângă ei.

Nu pot dormi! este, iarăși, o carte deopotrivă amuzantă și aducătoare de revelații. În ea, Cârtițel nu poate dormi și nu-l lasă nici pe prietenul lui să doarmă, aceasta jucând, practic, rolul unei mame.

Noapte bună, Măgărușul! este o carte despre somn, dar e una dintre acele cărți care m-a surprins puțin pentru că nu mă așteptam la ce am găsit în interior. Înainte de a fi o carte despre somn, este o carte despre frați care dorm împreună: unul este speriat, iar celălalt este, aparent, curajos și îl sâcâie pe cel mai mic. Finalul e fericit pentru că cel mic reușește să găsească soluții.

Mog învață alfabetul este, în primul rând, o carte despre alfabet și e și cea mai puțin preferată de mine. Totuși, dacă cei mici o iubesc deja pe pisicuța Mog, ei nu vor fi deranjați de povestea un pic mai greoaie, iar povestea îi va ajuta, din nou, la înțelegerea diferenței dintre vis și realitate.

Ziua în care a fugit somnul este cel puțin interesantă prin faptul că îndeplinește, la nivelul imaginației, una dintre cele mai arzătoare dorințe ale copiilor – somnul dispare. Numai că, desigur, lucrurile nu se așează chiar așa cum și-au imaginat cei mici.

Dormitul pentru începători este gândită pentru copii mai mari și este, practic, un fel de istorie a somnului din care învățăm, într-o manieră obiectivă, despre somn și importanță lui.

Ce faceți după ce eu adorm? este o carte amuzantă. Foarte amuzantă. Este, de asemenea, utilă pentru că pornește de la ideea – reală- că cei mici își imaginează cum pierd o mulțime de lucruri interesante și distractive atunci când dorm. Numai că nu-i deloc așa.

Nu vreau la culcare! este o carte care invită copilul să se vadă și prin alți ochi atunci când refuza somnul într-un mod zgomotos. De asemenea, este plină de exemple pozitive, aratându-i cum decurg pregătirile de somn în diverse tipuri de familii, dar și cum, până la urmă, toată lumea doarme.