Se întâmpla acum mai mulți ani… Nu eram de foarte mult timp împreună, dar trecuse suficient cât să depășim faza cadourilor romantice, de genul lumânărelelor parfumate sau sticlelor cu vin. Fără a minimaliza importanța acestora din urmă – ele încă se află la loc de cinste – ajunsesem în acel punct în care simțeam nevoia…
Autor: Marianna
Sunt mama a doi copii minunați iar scrisul este cea mai mare pasiune a mea. Scriu pe blog despre mine, despre copii și despre cărțile pe care le citim, dar și despre problemele cu care ne confruntăm sau despre bucuriile pe care le trăim.
Asistenta fără nume și fără chip
Mi-am dorit mult ca a doua oară să nasc natural și nu prin cezariană (deja vestita NVDC). Nu am reușit, dar acest articol nu e nici despre dorințe neîmplinite, nici despre naștere. Acest articol nu e nici despre mine intrând în sala de operație cu ochii în lacrimi și nici despre mine, înghețată de frică,…
Doar o dimineață normală cu mine și Honda
Deschid ochii în întuneric. Pornesc telefonul și constat, cu dezămagire, că, din nou, m-am trezit cu o oră mai devreme. Mă ridic greu din pat și merg pe balcon pentru a începe ceva ce se dorește a fi ritualul meu de dimineață. Gust încet dintr-o băutură fierbinte cu aromă de cafea și cu un ochi…
Dacă nu mi se întâmpla ceva rău… / O zi nebună…
Mi-am amintit de o zi din toamna trecută… Eram de-a dreptul epuizată, în timp ce aproape fiecare clipă din viața mea trecea cu repeziciune. Tudor doar ce începuse să meargă la o grădiniță privată care avea marele dezavantaj de a nu fi aproape de casă, iar asta ne cam dădea viața peste cap. În dimineața…
Aventuri prin lumea botinelor. În teniși…
Am amintit ieri de băiețelul care a urcat pe munte. Nu v-am spus însă și ce a găsit acolo. Când mai erau vreo doi metri până în vârf, un vânt puternic a început să bată din toate direcțiile. Nu era vreun început de furtună sau ceva asemănător. Pur și simplu așa era vremea acolo sus,…
Super curaj?…
Când a luat naștere acest blog, îmi era frică să public articole. Îmi era frică, deși, preț de câteva zile, nu am avut niciun urmăritor, cu excepția soțului meu. El îmi dădea like-uri și tot el citea fiecare articol, înainte să îl public. Lucrurile s-au schimbat mult de atunci, chiar dacă soțul meu a rămas…
Copiii spun…
Nu știu exact de ce, nici nu am simțit nevoia și nici nu am dorit să postez pe Facebook/blog acele dialoguri absolut delicioase, amuzante sau înduioșătoare cu și între copiii mei, cum fac atât de mulți părinți. Zilele trecute însă, s-a schimbat ceva. Dupa ce a rostit clar denumirea a vreo zece fructe, printre care…
Oamenii sunt răi…
Am o zi nu tocmai bună și, în lipsă de energie pentru orice, mi-am folosit cele câteva minute libere citind diverse pe Facebook. Mare greșeală, căci așa am ajuns la un articol în care se vorbea despre faptul că nepoții criminalului din Caracal sunt agresați verbal, la școală, de către colegii lor. De către colegii…
Plansul „bun” și plânsul „rău”
În familia mea era grav dacă un copil plângea. Adulții se dădeau peste cap și făceau tot ce le stătea în puteri ca să oprească plânsul copilului, inclusiv să îi spună ce urât e dacă plânge. De fapt, nu doar în familia mea, deoarece aud frecvent, prin parc și nu numai, oameni care fac sau…
Copilăria se termină atunci când începe școala
Aveam șase ani și un pic și eram tare entuziasmată de faptul că urma să încep școala. Îmi cumpărasem deja uniformă și ghiozdan – încă îl văd în mintea mea, alb, cu câteva dungi albastre – , dar și toate cele necesare pentru un bun început. În anul acela, la fel ca în toți anii…
carrusel 